Specialiştii în medicină naturistă recomandă persoanelor care suferă de reumatism o cură de o luna cu suc de dovlecei, perioada în care se consumă 300 ml de suc pe zi.

Mod de preparare al sucului de dovlecel: 300-400 g de dovlecei se pun în storcător, rezultând în final un pahar de 200 ml cu suc, ce trebuie consumat imediat. Deoarece gustul sucului de dovlecei nu este tocmai plăcut, se recomandă combinarea acestuia cu suc de măr sau de morcov. Se pot pune şi câteva picături de lămâie.
Dovleceii comestibili se consumă la vârstă imatură, când sâmburii nu sunt copţi, ci abia formaţi. Cu toate că au 95% apă, în pulpă şi în coajă lor se află şi 1% protide, 4% hidraţi de carbon, plus foarte mici cantităţi de grăsimi. La 100 g de parte comestibilă găsim: un miligram de natriu, 270 mg de potasiu, 15 mg de calciu, 30 mg de fosfor, fier, zinc, 230 mg de vitamina A, câte 0,05 mg din vitaminele B1, B2 şi cantităţi mari de vitamina B9, 10 mg de vitamina C. Seminţele conţin 35% ulei gras, fitosterine, lecitină, enzime. 300 g de dovlecel asigura necesarul zilnic de fosfor şi potasiu, aproape dublul necesarului zilnic de vitaminele A şi B9 şi jumătate din necesarul zilnic de magneziu.

De ce este bine să mănânci dovlecei?

Pe lângă efectul sau antireumatic, reducând inflamatia articulaţiilor şi ajutând la refacerea ţesuturilor articulare distruse, sucul de dovlecei reglează tranzitul intestinal, are efect de întinerire. În cazul fragilităţii capilare se recomandă consumul a unor cantităţi cât mai mari de dovlecei în stare proaspătă.

Ce boli grave previn dovleceii

Extern, de două ori pe zi se aplică felii de dovlecei pe părţile afectate, unde se lasă aproximativ o jumătate de ora. Rezultatele sunt excepţionale şi se văd la scurt timp după începerea tratamentului.
Sucul proaspăt de dovlecel este un adevărat medicament. Se obţine cu ajutorul storcătorului electric. Se consumă în stare proaspătă, deoarece fermentează foarte repede. Datorită gustului neplăcut se bea cu un suc-suport (de măr sau de morcov) sau cu zeamă de lămâie. Este indicat în reumatism, normalizarea tranzitului intestinal, dar are şi proprietăţi anticancerigene şi de reîntinerire.
De altfel, cancerul este ţinut la distanţă cu o alimentaţie preponderent vegetariană, în care un rol important îl are dovlecelul. Numărul de cazuri de cancer este redus cu până la 30% la persoanele vegetariene sau la care carnea este consumată foarte rar.

Preîntâmpină scleroză multiplă

Seminţele se folosesc în tratarea afecţiunilor prostatei, intestinului şi sistemului endocrin. Se macină seminţele cu râşnită de cafea, cu tot cu coajă, se iau între patru şi şase linguriţe pe zi, timp de 14 zile. Se repetă cură după o pauză de şapte zile.
Dovleceii au rol foarte important în prevenirea bolilor. Datorită conţinutului bogat în vitamina B9 şi în flavonoide, sunt foarte eficienţi în prevenirea sclerozei multiple.
Graţie conţinutului de vitamina A şi de luteină, dovlecelul este foarte indicat în sănătatea ochiului. Persoanele de vârstă a treia ar trebui să consume cât mai mulţi dovlecei, fiind astfel protejaţi de bolile oculare specifice vârstei.

Afecţiuni „puse la zid”

– Pentru astm, se face o cură de 30 de zile cu 100 ml suc de dovlecel pe zi, eventual în combinaţie cu suc de morcov. Are efecte antiinflamatoare la nivelul arborelui bronşic, reduce sensibilitatea în alergii, favorizează expectoraţia şi răreşte crizele;
– Trombozele şi tromboflebită se tratează mult mai eficient dacă în timpul tratamentului alopat cu antitrombotice se face şi o cură cu suc de dovlecei sau cu dovlecei cruzi, sub formă de salate. Se consumă minimum 400 g pe zi, timp de două luni;
– Pentru tratarea reumatismului, poliartritei reumatoide se face o cură prelungită, de două luni, cu 300 ml de suc pe zi. Acesta va reduce inflamatia articulaţiilor şi va reface ţesuturile articulare distruse;
– În fragilitatea capilară, pe lângă consumul intern de suc şi de salate, se fac aplicaţii cu felii de dovlecel pe locurile afectate;
– Ischemia cardiacă şi valorile crescute ale colesterolului sunt ţinute sub control printr-un consum zilnic de dovlecei, salate şi sucuri, având un conţinut mare de fibre, de potasiu şi de substanţe hipocolesterolemiante;
– Lipsa de calciu este combătută cu dovlecei, care, chiar dacă nu conţin mult calciu, ajută la asimilarea lui prin marea cantitate de magneziu din componentă;
– În primul trimestru de sarcina se recomandă un consum crescut de dovlecei puţin fierţi, pentru a se păstra vitamina B9 şi vitamina A, esenţiale pentru dezvoltarea fătului;
– Constipaţia rebelă se combate cu 300 ml de suc dimineaţă, pe stomacul gol;
– Hipertrofia prostatei este tratată cu pulbere de seminţe de dovlecel (patru-şase linguriţe zilnic, timp de o luna). Reduce volumul prostatei şi previne inflamatia;
– În retenţiile hidrice se face următoarea cură: timp de cinci zile se consumă 1,5-2,5 kg de pulpă de dovlecel crud, dat prin răzătoare, până se face un terci gros. Se aromatizează cu mere, scorţişoară, tarhon, chimion. Nu se pune sare deloc.

Distruge viermii intestinali

Dovlecelul este eficient în combaterea şi eliminarea viermilor intestinali. Se prepară o pastă antihelmitica din 1,2 kg seminţe de dovlecel, ce se trec prin maşină de tocat. Se amestecă împreună cu 500 g de miere naturală şi cu 100 ml de lapte proaspăt, crud. Se împarte în trei părţi şi se ia din ora în ora. Seară se înghit trei linguriţe cu ulei de ricin. Se face o cură de trei zile.

Precauţii

Atunci când este necesar un tratament de durata cu suc sau cu dovlecel crud, este indicat să se înceapă progresiv, pentru a se obişnui organismul şi pentru a preveni balonările, crampele şi scaunele diareice.
Ideal în meniurile de vara
Deoarece majoritatea substanţelor active sunt situate în coajă şi imediat sub ea, este indicat să îl gătiţi fără să îl descojiţi. Poate fi mâncat şi în stare crudă, în salate de vara, împreună cu roşii, castraveţi, ardei. Este indicat şi gătit, deoarece păstrează magneziul, potasiul, fosforul, făcând adevărate minuni în cazul persoanelor cardiace, hipertensive şi obeze. 100 g de dovlecel au un aport de 15 calorii. Nu este recomandată prăjirea, deoarece devine indigest, îşi pierde cea mai mare parte a proprietăţilor curative şi, absorbind mult ulei, are o mare valoare calorică.