Cui nu îi place o piersică gustoasă şi suculentă? Piersicile au fost cultivate de secole. Ele au fost mai întâi cultivate în China, unde au fost considerate un simbol al nemuririi şi prieteniei.

Piersicii sunt menţionaţi în scrierile chineze încă din secolul X i.Hr, unde se spune că au fost fructele preferate ale regilor şi împăraţilor chinezi. Piersică este simbolul imortalitãţii în mitologia Taoistă. Legendă spune că Zeiţă Vestului (Xi Wang Mu) avea un palat înconjurat de o grãdinã superbã de piersici („pomii nemuririi”). În romanul clasic chinezesc „Cãlãtoria spre Vest”, Sun Wukong sau „regele Maimuţã” a devenit nemuritor dintr-o singurã vizitã în grãdina magicã.
De asemenea, în China anticã se credea cã lemnul de piersic are potenţialul de a îndepãrta forţele rãului, fiind folosit adesea pentru crearea unor arme. În magia taoistã, o poţiune având la bazã petalele florilor de piersic era înzestratã cu capacitatea de a face oamenii sã se indragosteascã nebuneşte. Piersică este un însemn chinezesc consacrat al primãverii şi cãsãtoriei. Potrivit folclorului chinezesc, piersicile aflate într-un dormitor au darul de a inspiră cererile în cãsãtorie. Se spune cã piersicul nemuririi aflat în munţii Kun Lun rodeşte o datã la 3000 de ani, ocazie cu care cei 8 Nemuritori se adunã pentru a mânca fructele magice şi a-şi asigura astfel pe mai departe imortalitatea. Cu toate acestea, în Feng Shui, culoarea piersicii nu este deloc recomandatã în multe cazuri, ea având puterea de a-i atrage pe oamenii cu intenţii mai puţin onorabile şi a provoca necazuri în cãsãtorie.

În tradiţia creştinã, în special în cea catolicã, piersică este un simbol al virtuţii tãcute dar şi al inimii şi limbii virtuoase. Uneori acest fruct apare în locul mãrului în picturi înfăţişând-o pe Fecioara Maria împreunã cu pruncul Iisus, în acest caz piersică reprezintã fructul mântuirii dãruite de Cristos.

Piersicile au un gust dulce, aromat, sunt zemoase, deosebit de gustoase şi hidrateazã organismul (87% din conţinut este apã). Mai mult, acestea reprezintã o sursã bogatã de vitamine şi minerale, cu importante proprietãţi terapeutice. Au un conţinut mare de vitamina C şi provitamină A, vitaminele B3, B5 şi E. Acestea mai au în componentă lor fier, magneziu, fosfor, zinc, iod, potasiu şi seleniu.

Conţin, de asemenea, cantitãţi deloc neglijabile de fitonutrienti, antioxidanţi şi fibre. Un detaliu care este caracteristic piersicilor este acela cã raportul dintre vitamina C (7 mg/ 100 g) şi vitamina A este perfect, astfel cã cele douã vitamine se asimileazã complet. În plus, nu conţine nicio unitate de sodiu, ceea ce face că acest fruct sã fie perfect pentru persoanele care suferã un dezechilibru al raportului de sodiu şi potasiu, şi pentru cele cãrora le este recomandatã o dietã sãracã în sodiu.

Principalele acţiuni terapeutice ale piersicilor sunt: energizante, stimuleazã apetitul şi secreţia sucurilor gastrice şi biliare, diuretice şi laxative, ajutând în acelaşi timp la echilibrarea sistemului nervos şi intãrirea imunitãţii organismului. Datoritã constituenţilor sãi, piersica poate fi de un real beneficiu în cazul persoanelor astenice, slãbite, fãrã poftã de mâncare, a celor aflate în convalescențã sau care prezintã stãri depresive.

Intern, piersicile se pot consuma crude cu coajã, după o spãlare sub jetul de apã. Se recomandã consumul a trei-patru piersici dimineaţă, în loc de micul dejun, cãteva zile la rând. O astfel de curã este indicatã pentru stimularea funcţiilor digestive şi menţinerea alcalinitãţii sângelui.

În acelaşi timp, ne putem bucură de ele sub formã de suc proaspãt (1-2 ceşti între mese sau dimineaţă pe stomacul gol), compot sau fructe confiate. Frunzele şi florile de piersic se pot folosi sub formã de ceai, pentru acţiunea lor antisepticã, depurativã şi de combatere a infecţiilor parazitare. Se pun douã linguriţe de plantã la infuzat în 300 ml apã fiartã, se lasã 10 minute; se bea câte o ceascã de ceai după fiecare masã.
100 g piersici mai conţin 0,7 g proteine, 0,09 g lipide, 11,10 g carbohidraţi, 2 g de fibre, 5 mg de calciu, 0,11 mg de fier, 7 mg de magneziu, 12 mg de fosfor (ajută la menţinerea sana­taţii celulelor nervoase), 197 mg de potasiu, 0,14 mg de zinc, 0, 068 mg cupru, 0,047 mg de potasiu, 6,6 mg vitamina C.

De asemenea, piersicile sunt recomandate în caz de anemie, constipaţie, hipertensiune arterială, gastrite, inflamaţii ale rinichilor, bronşite, astm, probleme cu digestia, pietre ale rinichilor sau vezicii urinare.

Datorită conţinutului de vitamina A, piersicile ajută organismul să lupte împotriva formării celulelor maligne în organe şi glande cu ţesut epitelial. Pentru că aceste fructe sunt uşor de digerat, curele cu piersici sunt recomandate şi oamenilor în vârstă. Deoarece stimulează glandele digestive, piersicile au un uşor efect laxativ şi un puternic efect diuretic.
Sunt recomandate şi persoanelor care suferă de gută sau reumatism. Infuzia din frunze de piersic ajută la distrugerea viermilor intestinali. De altfel, frunzele şi florile de piersic sunt des folosite în medicină graţie gradului ridicat de tolerabilitate, ele putând fi administrate şi copiilor.

Piersica este recunoscută pentru proprietăţile sale antiimbatranire. În plus, piersicile conţin caroten, antioxidanţi şi vitamina C, asigura o bună calitatea spermei şi ameliorează problemele gingivale.