Având proprietăţi puternic antiseptice şi antioxidante, cimbrul acţionează cu succes asupra bolilor aparatului respirator: tuse uscată, bronşită, astm, laringită. Iată două dintre reţetele naturale care pot fi folosite cu succes în lupta cu infecţiile respiratorii, pentru care este nevoie de doar trei produse naturale, foarte uşor de procurat: miere, cimbru, ulei de cimbru.

Reţeta 1:

  • 40-50 g cimbru uscat se pun într-un borcan de 800 ml.
  • Se completează cu miere.
  • Se lasă la macerat 2 săptămâni.

După 2 săptămâni preparatul se filtrează. Mierea obţinută după macerarea cimbrului este un remediu puternic. Are proprietăţi bactericide, bacteriostatice, laxative, regenerative, imunostimulatoare. Cimbrul este cunoscut în medicina populară ca antibiotic al săracului. Are efect antimicrobian şi antiinflamator.

Conţine timol, care este un compus activ, antioxidant ce distruge radicalii liberi cauzatori de boli. Distruge de asemenea viermii intestinali. Este un antiseptic intestinal, stimulează secreţia biliară a ficatului, stimulează contracţia vezicii biliare şi evacuarea bilei în intestin, stomahic, expectorant, antiseptic al căilor respiratorii, stimulează funcţia rinichilor. Mod de folosire a mierii cu cimbru: 1 lingură la fiecare 8 ore profilactic. Ori de câte ori ai poftă de dulce, ia 1 linguriţă din acest preparat.

Se poate lua ca adjuvant 1 lingură de 3 ori/zi (la 8 ore) în toate afecţiunile datorate frigului (gripe, răceli), precum şi în tuse convulsivă, laringită, astm, răguşeală. Având acţiune antiseptică puternică acţionează asupra ficatului şi rinichilor, ameliorând starea lor de funcţionare.

Reteta 2:

  • Adulți: ulei de cimbru 3 picaturi de 3 ori/zi pe o linguriță de miere, cu 15 minute înainte de masă.
  • Copii între 5 si 12 ani: 3 picături ulei de cimbru pe o linguriță de miere se pune în 50 ml apă, o dată/zi.
  • Pentru paraziți intestinali: 3 picături pe o linguriță de miere de 2 ori/zi, timp de 10 zile.

Această formulă este mai puternică.

Beneficiile ei sunt uimitoare ca adjuvant:
· În bolile aparatului respirator: astm bronșic, bronșită, TBC, micoze pulmonare, guturai, gripe, tuse.
· În bolile aparatului digestiv: fermentatii intestinale, balonare, meteorism, atonie digestivă, infecții digestive, chiar parazitare (giardia, ascaris, oxiuri), colici abdominale, dispepsii.
· În bolile sistemului neuropsihic: oboseală, astenie fizică și psihică, cefalee, migrene, tonic al sistemului nervos. Este benefică în edeme, intoxicații, dureri.

Uleiul de cimbru este un puternic antibiotic, având aceeaşi eficientă că antibioticele sintetice, dar cu avantajul că el nu are efecte secundare nedorite. Poate fi folosit în caz de: amigdalita, infecţii urinare, febra, gripă, infecţii dentare, sinuzita. Doză recomandată este de una-două picături din trei în trei ore în prima zi, apoi de trei ori pe zi timp de încă nouă zile.

Folosit extern, acest ulei are efect antifungic şi poate fi folosit inclusiv în zona genitală, de exemplu, în cazul candidozei. Se prepară un unguent din trei-cinci picături ulei de cimbru amestecat cu 25 de grame unguent de gălbenele. Înainte de aplicare se va testa toleranţă pielii. Pentru afecţiuni ale urechii, se pun una-două picături ulei de cimbru în 10 ml ulei de măsline presat la rece, se încălzeşte uşor după care se pun câteva picături în ureche. În doze mari, cimbrul irită mucoasa gastrică. Nu se administrează femeilor în timpul sarcinii şi al menstruaţiei

De asemenea, ceaiul de cimbru elimina crampele şi ajută la refarcerea digestiei după episoade de indigestie sau diaree. Nu trebuie băut, însă, imediat după ce episodul acut a trecut, ci la distanţă de o zi de acesta.

Cunoscută la noi mai mult drept o plantă de leac, în ţările din vestul Europei este o foarte apreciată plantă aromatică, folosită într-o multitudine de preparate gastronomice. Supranumită şi antibioticul săracului, este eficientă în tratarea afecţiunilro şi chiar a viciilor.

Cimbrișorul (Thymus serpyllum) este o plantă perenă, erbacee, la bază semilemnificată, din genul Thymus, cu flori purpurii sau roz și ciclam, rar albe, care înflorește vara-toamna. Este ruda sălbatică a cimbrului de câmp. Crește pe dealuri, pe pajiști sau pășuni alpine şi în locuri mai greu accesibile, precum stâncăriile.

Se folosește atât pentru condimentarea alimentelor, cât și pentru prepararea unor ceaiuri în medicina naturistă. Are o acțiune diuretică și antiseptică intestinală, dar se recomandă ca stomahic-aromatic în tusea spastică, convulsivă și astmatică.

Tratează alcoolismul

Persoanele dependente de alcool pot folosi cu succes infuzia de cimbrişor ca un remediu natural eficient pentru alungarea viciului. Dintr-un litru de apă clocotită şi un pumn de cimbrişor uscat se prepară o infuzie care trebuie sorbită câte puţin timp de 2-3 ore în fiecare dimineaţă. Ceaiul se bea neîndulcit şi în cantităţi mici, la câte 10-15 minute.

Stimulează apetitul

Consumat dimineaţa, ceaiul de cimbrişor stimulează apetitul. În acelaşi timp ajută la eliminarea paraziţilor intestinali, la tratarea constipaţiei, a enterocolitei şi a enteritei.

Tratează bolile psihice

Această plantă este extrem de benefică în tratarea nevrozei astenice, a depresiei, a anemiei, a epilepsiei şi a migrenelor.

Calmează durerile menstruale

Infuzia de cimbrişor ajută la calmarea durerilor menstruale şi a inflamaţiilor sânilor. În plus, stimulează secreţia bilei şi contracţiile vezicii urinare.

Tratează infecţiile pielii

Infecţiile şi afecţiunile pielii pot fi tratate cu infuzie de cimbrişor. Zonele afectate se spală cu apă fiartă în care a fost infuzată planta.

Tratează astmul

Cimbrişorul poate fi folosit cu succes şi în tratarea unor afecţiuni respiratorii, precum astmul, bronşitele, gripa, răguşeala şi tusea convulsivă.

Contraindicaţii

Consumul ceaiului de cimbrişor este interzis femeilor însărcinate, bolnavilor de ulcer, pielonefrită, hepatită, arterioscleroză coronariană şi cerebrală şi fibrilaţie auricurală. În caz de consum exagerat, duce la hiperfuncţia glandei tiroide şi la instalarea depresiei.