Ambrosia artemisiifolia, cunoscută la noi şi ca iarba pârloagelor sau iarbă de paragină, se găseşte frecvent de-a lungul şoselelor şi cailor ferate, atât în intravilan, cât şi în extravilanul localităţilor. 

Ambrozia reprezintă una dintre cauzele principale ale rinitelor alergice in Canada, SUA şi Europa. Polenul de ambrozie este unul dintre factorii agravanţi ai astmului bronşic la sfărşitul verii. Alergiile la amborzie debutează vara și pot dura din iulie pănă la sfârşitul toamnei. Polenul de ambrozie dispare numai atunci cănd temperaturile scad sub 9 grade Celsius. Pacienţii sensibili au probleme toată vara din cauza acestui polen. Strănuturile, rinoreea, congestia nazală, conjunctivita alergică (lăcrimare, prurit, eritem ocular) sunt simptome des întălnite la aceşti pacienţi.

Amborzia este o specie invazivă, inclusă în lista oficială a buruienilor de carantină, caracterul nociv al speciei fiind reprezentat de afecţiunile alergice pe care le provoacă în perioada înfloririi. Originară din America de Nord, prezenţa plantei a fost remarcată încă din 1853 în Germania şi din 1870 în Elveţia. La noi în ţară, s-a aclimatizat recent, putând fi întâlnită cu precădere pe Valea Mureşului, în Banat, în judeţele Bihor, Vaslui, Giurgiu. În contextul încălzirii globale, a crescut foarte mult producţia de polen de ambrozie.

„Partea bună“ a ambroziei

Cu toate acestea, în urma unor studii aprofundate a ieşit la iveală că ambrozia, iarba pârloagelor, poate fi considerată plantă medicinală. Din aceste cercetări a reieşit că această plantă tratează în jur de 40 de boli. Chiar şi în Ungaria, ţară în care ambrozia este cea mai temută plantă, a apărut o asociaţie de protejare a acesteia. Membrii asociaţiei cer ca legea care aplică amenzi pentru cei care nu elimina ambrozia de pe terenul lor să fie suspendată.
Ambrozia conţine vitaminele B37 şi P2, oligoelemente, enzime şi minerale: fier, potasiu, cupru. Are proprietăţi antiinflamatoare, antibacteriane, întăreşte şi stimulează sistemul imunitar, creşte producţia de celule stem (datorită acestui fapt, tratează multe boli, unii susţinând că toate bolile!). De asemenea, întoarce tulburările provocate de boli în organism. Întoarce boală! Încă ceva: dă strălucire părului şi blănii animalelor de companie.
Ambrozia reduce oboseala, ajută la metabolizarea proteinelor, lipidelor (grăsimilor) şi carbohidraţilor şi protejează pereţii celulelor. Principiile active ale plantei ajută la buna funcţionare a muşchilor, în tulburările ritmului cardiac, reduc colesterolul din sânge, elimină crampele musculare (cârcei la picioare), ajută în prevenirea bolilor canceroase (prostată, boli tumorale), contribuie la oxigenarea creierului, este afrodiziac şi are proprietăţi antistres. Este depurativă, scade acidul uric, tratând, astfel, guţa. Ajută la scăderea glicemiei din sânge, arde grăsimile, este bună pentru cura de slăbire. Are efect sedativ şi întăreşte sistemul nervos. De asemenea, este antimicotică, antialergică şi uşurează respiraţia (efect antiasmatic).

Indicaţiile terapeutice ale ambroziei

Afecţiunile în care este indicată această plantă sunt: absorția hematoamelor, acnee, afecţiuni limfatice, alergii, alopecie, amigdalite, artrită, asfixie, astm, astmă seacă, balonare, blefarită (conjuctivita), boli de piele, boli menstruale, bolile scalpului (ale pielii capului), bronşită, cancer osos, cancer pulmonar, carii dentare, colici, constipaţie, crampe musculare, depresie, durerea încheieturilor, dureri de picioare, dureri de spate, erozie esofagiană, faringită, flatulenţă, gută, hemoroizi, hepatită, infecţie intestinală, inflamația vezicii urinare, inflamația corzilor vocale, înţepături de insecte, leucemie, lipidoza hepatică, lumbalgie, malarie, melancolie, menstruaţie greoaie, micoză (degetelor de la picioare), nefrită, oboseală, pancreatită, pietre la fiere, pleurezie, pneumonie, polipoza nazală (polipi măriţi), rana inflamată, răguşeală, sângerări locale, splenomegalie (creşterea splinei), uretrită, urticarie, vaginită.
Ambrozia este şi antihelmintică, antivomitivă, afrodiziacă, diuretică, stimulează producţia bilei, întăreşte sistemul imunitar, uşurează respiraţia şi elimină plumbul. De curând s-a demonstrat că această plantă poate vindecă şi diabetul. Sunt oameni care o folosesc de mult, unii s-au vindecat chiar de cancer. Şi în leucemie face bine, iar unii terapeuţi susţin că vindecă toate bolile.

Cum se recoltează ambrozia

De la ambrozie se strânge partea aeriană, înainte de înflorire. Aceasta se usucă la umbră, apoi se păstrează în vase închise ermetic. Se pot recolta şi frunzele tinere. Unii adună planta cu floare (polen) cu tot.

Mod de administrare

Ambrozia de administrează sub formă de ceai, tinctura, macerată în vin, pulbere, frunze proaspete (se ronţăie), unguent. Se pun comprese, se fac spălături, se face gargară, în funcţie de boală sau afecţiune. Se iau maximum 6 grame (adică 1-2 linguriţe de frunze uscate) pe zi. În timpul administrării, se bea mult lichid. Se bea timp de 2 săptămâni ceai de ambrozie, după aceea se bea timp de 2 săptămâni ceai de lucernă (este bună şi la varice).
Pentru hipertensiune, se iau 0,5-2 linguriţe (2,5 ml) de pulbere din frunze, zilnic. Un adult poate lua o linguriţă de pulbere odată. Copiii sub 6 ani pot lua o linguriţă rasă de pulbere de ambrozie odată. Copiii de peste 10 ani pot lua o linguriţă de pulbere (la fel că adulţii). Un adult poate pune şi în mâncare o lingură de pulbere (se amestecă pulberea de ambrozie cu mâncarea). Se poate face ceai din plantă uscată sau din plantă proaspătă. La 1 litru de apă distilată se pune 1 linguriţă de pulbere uscată.

Dacă nu ne place ceaiul, care este amar, putem pune o linguriţă de ştevie (pulbere). Dacă se prepară ceai din plantă proaspătă (partea aeriană), atunci punem mai multă ştevie. Se beau 1-2 căni de ceai pe zi.
Tinctura se prepară din 1 lingură de plantă mărunţită (pulbere) la 500 ml de ţuică de casă sau alcool etilic de 70 de grade. Se lasă la macerat timp de o săptămână, agitându-se zilnic, iar la final se strecoară. Se poate prepara şi macerat din vin, care se prepară la fel ca tinctura: 1 lingură de plantă la 500 ml vin. Prima dată se iau 10 picături de tinctură o dată pe zi, se măreşte apoi doză la 20 de picături, se creşte apoi din nou doză la 10 picături de 3 ori pe zi, pe urmă se ajunge la 20 de picături de 3 ori pe zi. Tinctura se dizolvă în apă sau în ceai. Unii recomandă să se pună pe limbă.
Şi ceaiul şi pulberea se iau prima dată cu prudenţă, se începe cu cantităţi mici, pe urmă se poate creşte doză (conform administrării descrise mai sus). În străinătate (în Ungaria, de pildă) se găseşte sub formă de tablete, tinctura etc.
Atenţie: ambrozia provoacă uscarea gurii! De asemenea, duce la obişnuinţă!